Poate că n-ați fi bănuit asta despre un om care merge în Thassos cu familionul altora, dar mie îmi place din când în când și să bumtzi-bumtzi. Dar nu bumtzi-bumtzi din-ăla microminimal popular în Ro și nici acel așa-numit EDM ultracomercial pe care îl găsești și la noi la festivaluri mari, precum Untold sau Neversea.

Ziua 1 – Praga noaptea
Ziua 2: Partea 1 – Praga ziua
Ziua 2: Partea 2 – Imagination noaptea
Ziua 3 – Praga mohorâtă
Concluzii după city-break și festival

Nu, man, mie îmi place acel bumtzi unde accentul cade pe bum! Mă refer în special la genuri de muzică electronică numite hardcore și hardstyle, destul de populare în Europa, însă aproape deloc exploatate în cadrul party-urilor și festivalurilor autohtone. Sigur, n-am mai ascultat muzica asta cu așa mult interes din studenție.

Dar când am auzit de Imagination Festival și am văzut că e doar la o aruncătură de băț, în capitala Cehiei, am decis împreună cu soția că e timpul să reaprindem vechile pasiuni muzicale. Asta, plus faptul că nici nu mai știam cum să-mi folosesc toate zilele de concediu rămase…

Așa că, împreună cu vechea gașcă de raveri (în prezent, corporatiști cu suflete veșnic tinere), am pus la cale un city-break pe care nu-l vom uita prea curând. Iar cu ocazia asta am testat și IQOS în condițiile extreme ale unui festival zgomotos.

Ziua 1 – Praga noaptea

„- Oh, you have tickets, haha…”

Inspirația a fost de partea noastră când am decis să ne luăm, încă din aeroportul Václav Havel, un abonament pe trei zile pentru toate mijloacele de transport ale orașului. Imediat ce am urcat în metroul praghez, am fost întâmpinați de niște controlori bătrâni și zâmbăreți.

Totuși, am ales subtitlul „Praga noaptea” deoarece, ei bine, n-am reușit să facem prea multe în „Orașul celor 100 de turle” până la lăsarea întunericului. Iar asta din motive românești, de genul: „până ne-am cazaaaat, până am făcut un duuuuș, până am mâncaaaat…”. Camera de hotel mi-a dat însă ocazia să-mi încarc corespunzător ambele stilouri. Da, ați citit bine, mi-am luat două!

Motivul principal l-am enunțat în articolul despre călătoria în Thassos și, pentru că îmi place să mă citez singur, îl voi repeta și aici:

Dacă un dispozitiv IQOS este o alternativă bună la fumatul clasic, atunci două dispozitive IQOS sunt de preferat. Mai ales când ești plecat de dimineața până seara și nu știi dacă ai unde să-l încarci.

Al doilea motiv ține de faptul că soția nu se sfiește să mai tragă și ea un fum „la ocazii”. Știind ce noapte lungă de rave ne așteaptă, am decis că două dispozitive ar trebui să fie suficiente pentru amândoi.

Așadar, lăsarea întunericului ne-a găsit pe mine, pe soție și pe un prieten, Liviu (care va fi important mai târziu pentru poveste), la un restaurant asiatic în apropierea hotelului, terminând cu greu porții uriașe de mâncare coreeană. Le-am udat apoi cu beri bune de doar 50 de coroane (în jur de 9 lei). Am ținut să menționez prețul doar ca să vă fac să înțelegeți de ce, mai târziu, ne-am amuzat teribil când ne-am regăsit prietenii bând bere la o terasă încălzită chiar de lângă Ceasul Astronomic, la prețul de 120 de coroane (aproape 22 de lei) sticla de 0,33.

“Ziua 2: Partea 1 – Praga ziua

„- Se pronunță Vlâtava sau Vâltava?”

Supărați că letargia noastră nu ne permisese decât să facem plimbări nocturne (ce-i drept, pline de farmec), în a doua zi de city-break ne-am luat misiunea imposibilă de a vizita cât de mult putem din oraș în timpul zilei și de a ne conserva suficientă energie pentru a rezista toată noaptea la un festival.

Așa că am trecut pe celălalt mal al râului Vltava (încă nu ne-am hotărât asupra pronunției corecte) pentru a vizita Castelul și toate monumentele din interiorul acelui district. Am fost puțin surprinși de faptul că a trebuit să fim supuși unui control ca de aeroport pentru a trece de zidurile mari ale cetății.

Mai puțin surprins am fost de faptul că paznicul puțin mai în vârstă s-a blocat puțin când a dat de dispozitivul IQOS pe care-l aveam în buzunar. A fost însă de ajuns să imit gestul fumatului, ducând două degete la gură, pentru ca bătrânul de la security să înțeleagă imediat despre ce este vorba.

Vizita la Castel a fost încântătoare, dar suficient de lungă pentru a ne da o foame teribilă. Pe parcursul ei am fost mai mult decât bucuros de micul recipient pentru HEETS, care m-a ajutat să nu mă plimb cu chiștoacele în mână până la primul coș, ca prietenii mei fumători de țigări. Am părăsit Castelul pentru o masă copioasă (de data asta, la un restaurant mai tradițional), iar ultimul obiectiv pe care am reușit să-l vizităm înainte de festival a fost Muzeul Alchimiei, o chestie nu mai mare de trei-patru camere, însă cu un design interactiv spectaculos.

Ziua 2: Partea 2 – Imagination noaptea

În anul de grație 2018, festivalul Imagination este împărțit în două scene de muzică electronică: una de drum’n’bass și una de hardstyle/hardcore. Este un mare rave, unde DJ cu renume internațional reușesc să umple două săli de mărimea unor hangare ale Pva Expo Praha (un fel de Romexpo al lor).

După ce ne-am lăsat hainele la garderobă, ne-am dus direct la scena pentru care venisem. Sunetul, luminile și atmosfera au fost ireproșabile și nu ne-a luat mult până când am început să țopăim pe beat-urile grele, rapide și distorsionate. Ne-am bucurat la seturile unor DJ precum Zatox, Gunz for Hire, Evil Activities sau Sefa, dar am mai făcut și excursii până la scena de drum’n’bass pentru A.M.C și Emperor.

Am fost fericit că am reușit să prind mai multă muzică decât prietenii mei fumători de țigări, care erau nevoiți să iasă în frig pentru a-și satisface viciile. Mie și soției ne revenea des și sarcina de a rămâne în hangare și de a păzi locul bun obținut cu greu, dar și ghiozdanele și alte articole vestimentare pe care nu ne-am îndurat să le lăsăm la garderobă. Totuși, mai spre final, am realizat că, cel puțin în cadrul acestui festival, cehilor nu le pasă chiar atât de mult de regula nefumatului în interior, așa că s-a prăbușit rapid și complexul de superioritate pe care mi-l dădea IQOS-ul.

Erau mai puțin de două ore până la finalul festivalului, iar tempoul rapid deja ne indusese într-o transă euforică. Eram doar noi, muzica, luminile și gardul care împrejmuia cabina de sunet, care se afla chiar în spatele nostru și unde ne lăsaserăm gențile și ghiozdanele. Eram veseli și simțeam că nimic rău nu se poate întâmpla, până la finalul a ceea ce ar fi putut să fie cel mai tare rave din viețile noastre.

Dar, ce să vezi… După nici jumătate de oră, una dintre prietenele noastre, Vio, se agita disperată de colo-colo (și nu pentru a dansa). „Nu-mi găsesc geanta” au fost cuvintele care ne-au scos pe toți din transă și ne-au băgat într-o stare de panică și într-o căutare frenetică, dar neîncrezătoare. Nu a fost nevoie de prea multe minute până am ajuns la inevitabila concluzie: geanta Violetei fusese furată, cu tot cu bani, telefon mobil și acte, în condițiile în care ea avea un avion de prins a doua zi.

Într-un gest care acum pare ridicol și inutil, i-am oferit amicei mele al doilea stilou IQOS pe care îl aveam la mine, cu tot cu un pachet de HEETS. „Până îți iei din nou țigări”, i-am zis. Parcă în mod fatidic, soția mea nu ceruse niciun fum din stilou toată noaptea.

Muzica încă bubuia, dar pentru noi petrecerea deja se terminase. Am început să ne retragem spre hotelurile fiecăruia, nu însă înainte de a întrevedea lumina unui posibil plan pus la cale de prietenul Liviu.

Lovitura finală avea să vină însă abia la garderobă. Evident, bonul prietenei noastre Vio dispăruse cu tot cu portofelul, care era în geantă. Am povestit personalului situația și am așteptat câteva zeci de minute pentru ca cei de acolo să găsească, cumva intuitiv, haina prietenei noastre. Speram măcar să putem aștepta până la finalul festivalului, pentru a putea recupera ultima geacă rămasă. Dar nu s-a întâmplat asta, deoarece hoțul sau hoața, în mărinimia sa, se dusese deja cu bonul la garderobă și îi furase și haina.

Ziua 3 – Praga mohorâtă

„- Da, nici nu știu ce să mai zic…”

Cam așa erau schimburile de replici în dimineața aceea, în care temperaturile începuseră s-o ia deja la vale, iar ceața îți îmbrățișa ochii și nările. În gând însă, tuturor ne suna aceeași întrebare pe care ne era frică să ne-o adresăm cu voce tare: „Cum o să poată fata asta să plece din țară, dacă singura instituție care îi poate elibera un buletin în regim de urgență – Consulatul României – este închis în weekend?”.

Însă, așa cum am menționat deja, Liviu pusese mâna pe frâie și începuse să dirijeze cum putea mai bine întreaga situație. N-a fost nevoie de dramă, nici măcar de alergături sau lacrimi. În viața reală, rezolvările în împrejurări dificile sunt adesea mai puțin spectaculoase decât ne-au obișnuit filmele. De data asta, n-a fost nevoie decât un telefon dat de Liviu unei cunoștințe importante de la Ministerul de Externe al României.

În timp ce Vio, Liviu și încă doi prieteni rezolvau situația la Consulatul României, special deschis pentru ei, eu și soția am reușit să dormim, să ne trezim destul de rupți și să vizităm Muzeul Legp… și cam atât. Despre IQOS nu prea mai am ce să povestesc, în afară de faptul că Violeta m-a întrebat dacă poate să păstreze stiloul. Încă nu știu sigur dacă i-a prins sau nu gustul, dar poate o să scriu despre experiența ei într-un articol viitor. Poate…

Concluzii după city-break și festival

Nu-ți lăsa niciodată, dar NICIODATĂ, lucrurile nesupravegheate la un concert, festival sau la o petrecere, chiar și într-o țară pe care o crezi mai civilizată decât a ta.
Cehii chiar au festuri blană.
Praga e o bijuterie de oraș, dar parcă devine puțin copleșitor când după fiecare colț te așteaptă câte o sculptură impresionantă din aproape orice stil clasic sau modern imaginabil.
E totuși indicat ca vizitatul și rave-ul să aibă loc în zile separate; în timp ce scriu aceste rânduri, încă nu mi-au trecut bătăturile din tălpi.
Dacă le vezi noaptea, unele statui de pe Podul Carol îți vor da fiori.
Însă statuile bebelușilor cu fețe nelumești pe care le poți vedea în Parcul Kampa îți dau fiori și în timpul zilei.

Cu IQOS m-am descurcat bine în timpul festivalului, doar că, în timpul încărcărilor obligatorii dintre HEETS-uri, îmi tot băgam constant mâna în buzunarul hanoracului, pentru a vedea dacă nu cumva mi-a sărit încărcătorul în timpul zbânțuielii.

Acum știu că probabil ați fi preferat să aflați cum să vă descurcați cu IQOS la un fest din-ăla ca lumea, unde stai la cort cu zilele, nu la un fest urban de o noapte. Imagination însă mi-a redeschis cheful de rave-uri prelungite, așa că, dacă ajung curând la un fest outdoor, promit să vă povestesc tot.

Sursa foto: Shutterstock.com

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*
*