Genul science fiction a ocupat dintotdeauna un rol important în cultura pop și mai ales în arta cinematografică. Însă parcă niciodată nu a fost acest rol mai proeminent decât în ziua de azi, când vechile „stigmate” de nerd și geek au devenit niște calități cool și dezirabile.
SF-urile secolului 21 au avantajul de a se bucura de progresul tehnologic al cinematografiei – ea însăși o bună reflecție a inovațiilor tehnologice din viața de zi cu zi. Unele dintre cele mai reușite filme din acest gen sunt avertismente asupra pericolului acestor tehnologii, în timp ce altele pur și simplu ne duc la limitele imaginației pentru a spune o poveste bună și distractivă.
Mai mult decât un simplu top, lista de mai jos este menită să prezinte starea de fapt a filmului SF după anul 2000, în toată splendoarea și diversitatea sa.
20. Under the Skin (2013, r. Jonathan Glazer)
Cunoscut de unii doar ca „filmul ăla în care apare Scarlett Johansson goală”, Under the Skin reprezintă un tur de forță nu doar pentru celebra actriță, ci și pentru spectatorii care încearcă să descifreze o morală clară – sau cel puțin altă morală decât „nu te lasă agățat de tipe dubioase în baruri căci nu știi care din ele e o extraterestră care vrea să te omoare.”
Chiar dacă nu respectă nicio rețetă hollywoodiană, Under the Skin reușește cumva să prezinte sexualitatea prin niște ochi…mult diferiți față de ai noștri. Rezultatul este unul oniric, pe alocuri înfricoșător și punctat de momente vizuale pe care nu le poți uita cu ușurință.
19. Timecrimes (2007, r. Nacho Vigalondo)
Cu un buget de doar 2,6 milioane de dolari, regizorul spaniol Nacho Vigalondo a realizat un SF lipsit de efecte speciale, însă cu o poveste violentă și plină de întorsături năucitoare. Los Cronocrimes (titlul original) este un thriller despre călătoria în timp, în care protagonistul Héctor (Karra Elejalde) se luptă cu sine însuși și cu bucla temporală pe care a creat-o involuntar.
Chiar dacă este lipsit de anvergura marilor producții SF, Timecrimes te ține în tensiune de la primul cadru până la generic și, în ciuda poveștii bazată pe twisturi, devine chiar mai interesant la o a doua vizionare
18. Star Trek (2009, r. J. J. Abrams)
Pare greu de crezut că, în secolul 21, lumea se înghesuie la cinema pentru a vedea Star Wars și Star Trek. Nostalgia s-a dovedit însă mult mai profitabilă decât estimaseră inițial marii executivi de la Hollywood, iar în 2009 J. J. Abrams a adus pe marele ecran un reboot de al legendarului serial din anii ‘60.
Star Trek este un origin story pentru Capt. James Kirk (Chris Pine), Spock (Zachary Quinto) și restul echipajului navei USS Enterprise. Chiar dacă realizarea s-a dovedit puțin prea spectaculoasă și prea concepută ca un blockbuster pentru fanii seriei originale, filmul reușește să meargă unde niciun reboot n-a mers până acum. Prin readucerea lui Leonard Nimoy în rolul de „Spock Prime”, scenariștii au plasat această poveste într-un timeline alternativ, lăsând universul Star Trek practic nealterat.
17. Her (2013, r. Spike Jonze)
Nu-i stă în fire autorului lui Being John Malkovich să realizeze filme convenționale, iar Her duce la un nou nivel viziunea inedită pe care Jonze o are asupra umanității. Povestea de dragoste dintre Theodore (Joaquin Phoenix) și sistemul de operare Samantha (Scarlett Johanson) este atât de bizară și fundamental umană încât devine greu de urmărit.
Atuul lui Her este că reușește să realizeze fără efort ceea ce multe alte SF-uri se zbat să facă: ne avertizează într-un mod emoționant asupra pericolului evoluției unei tehnologii cât se poate de reale (în cazul de față, inteligența artificială). În plus, folosirea aproape minimalistă a efectelor speciale ne oferă o imagine destul de plauzibilă a unui viitor nu foarte îndepărtat.
16. Moon (2009, r. Duncan Jones)
Lent, hipnotic și emoționant – doar câteva din caracteristicile principale ale lui Moon. Debutul cinematografic al lui Duncan Jones (nimeni altul decât fiul lui David Bowie) reușește cumva să redea acel sentiment de singurătate liniștită pe care îl ai uneori atunci când privești satelitul Pământului, însă îl prezintă la o scară mult mai mare.
Sam Bell (Sam Rockwell) este singurul om de pe Lună, aflat în slujba unei corporații pământene care minează un combustibil alternativ numit helium-3. Orice alte detaliu despre poveste ar reprezenta un spoiler, însă e de ajuns să spunem că tratează o problemă morală destul de serioasă. În plus, cele câteva peisaje selenare pe care Jones le recrează sunt de neuitat.
15. Inception (2010, r. Christopher Nolan)
Ca și The Matrix înaintea sa, Inception a arătat cum poți să faci un blockbuster antrenant și, în același timp, suficient de inteligent încât să pună spectatorii pe gânduri timp de zile bune după ce au părăsit sala de cinema.
Nolan folosește inteligent dimensiunea viselor pentru a insufla profunzime științifico-fantastică unui scenariu de heist movie. Dar în timp ce Cobb (Leonardo di Caprio) își conduce echipa de personaje memorabile printre efecte vizuale amețitoare și scene intense de acțiune, noi ne putem întreba de ce Nolan nu a explorat această lume într-un stil mai oniric.
14. Paprika (2006, r. Satoshi Kon)
Acest lung-metraj anime despre călătoria în vis are suficiente elemente comune cu Inception, încât să îi determine pe unii fani în a-l acuza pe Nolan că pur și simplu a furat ideile lui Satoshi Kon. Deși ideea că Paprika a influențat Inception este extrem de plauzibilă, trebuie acceptat faptul că avem de a face totuși cu două filme foarte diferite.
Iar tocmai această diferență face ca Paprika să se situeze cu un loc mai sus în top. În timp ce Inception încearcă doar ocazional să ne prezinte modul în care funcționează visele, Paprika își îmbrățișează total iraționalitatea și folosește suprarealismul ca motor narativ în momentele cheie.
13. Ex Machina (2014, r. Alex Garland)
Într-un secol în care inteligența artificială a devenit o realitate, este rolul filmelor SF să ne prezinte pericolele acestei tehnologii. Nu că ar fi un subiect prea nou; dacă privim puțin până la 2001: A Space Odyssey (1968) sau chiar și mai în trecut până la Metropolis (1927) vom înțelege de ce nu e o idee bună să dai unui A.I. prea multă I.
Însă filmele contemporane au avantajul de a prezenta subiectul într-un mod mai „realist”. După povestea romantică din Her, Ex Machina ne duce mai aproape de sursă, chiar în casa lui Nathan (Oscar Isaac) – CEO al unei companii care administrează cel mai important motor de căutare din lume. Trimiterile la Google sunt evidente, nota de originalitate fiind dată de felul în care evoluează povestea programatorului Caleb (Domhnall Gleeson) și a robotului Ava (Alicia Vikander).
12. Snowpiercer (2013, r. Bong Joon Ho)
Secolul 21 nu a fost sărac nici în privința distopiilor, iar puține au fost atât de originale și creative precum producția sud-coreeană a lui Bong Joon Ho. Acțiunea din Snowpiercer are loc la bordul trenului eponim, un vehicul care circulă în continuu în jurul unui Pământ complet înghețat, transportându-i pe ultimii supraviețuitori ai rasei umane.
Ideea în sine e suficient de puternică încât să facă orice poveste de la bordul acestui tren interesantă, însă Bong Joon Ho alege să ne prezinte o revoluție condusă de Curtis Everett (Chris Evans). Pe măsură ce protagonistul înaintează din spatele trenului, asistăm la tot mai lupte sângeroase între clasele sociale formate în fiecare vagon.
11. Sunshine (2007, r. Danny Boyle)
Dacă spunem SF-horror, ne gândim automat la seria Alien sau la The Thing din 1982. După anul 2000, însă, puțini regizori au fost mai prolifici în această combinație de genuri decât Danny Boyle. După ce în 2002 a reinventat filmele cu zombie cu 28 Days Later, în 2007 el lansează Sunshine – unul dintre cele mai subestimate filme ale sale.
Fizicianul Robert Capa (Cillian Murphy) și o întreagă echipă internațională de astronauți au misiunea de a zbura aproape de Soare și a încerca să-l reaprindă cu o uriașă bombă nucleară. Dacă această idee ți se pare terifiantă, așteaptă doar twist-ul de la jumătatea filmului.
10. Star Wars: The Last Jedi (2017, r. Rian Johnson)
Când The Force Awakens a apărut în cinematografe în 2015, mulți au observat, pe bună dreptate, prea multe asemănări între episodul VII al seriei și episodul IV, A New Hope, adesea alintat și ca „originalul”. Însă când în 2017 The Last Jedi a luat întreaga mitologie Star Wars și a „îndrăznit” să facă ceva cu adevărat nou și original cu ea, jumătate din fani n-au rezistat tentației de a da de pământ cu filmul.
Ok, The Last Jedi nu este perfect (chiar nu putea fi spusă altfel toată povestea aia cu cazinoul din Canto Bight?) însă este cel mai curajos film al francizei după The Empire Strikes Back. Iar pentru ca această serie space opera să poată să rămână relevantă în secolul 21, a fost important să înțelegem că Forța stă la îndemâna tuturor locuitorilor acelei galaxii foarte, foarte îndepărtate, și nu numai a membrilor familiei Skywalker.
9. Donnie Darko (2001, r. Richard Kelly)
Unul dintre cele mai originale filme făcute vreodată, Donnie Darko necesită mai multe vizionări doar pentru a-ți acomoda mintea cu povestea întortocheată și neconvențională. Deși câteva scene adiționale din varianta Director’s Cut pot face narațiunea mai digerabilă, filmul lui Richard Kelly rămâne un puzzle care e antrenant chiar și fără a fi complet descifrat.
Dacă această descriere încă nu te-a convins, află că povestea din jurul lui Donnie (Jake Gyllenhaal) implică o combinație bizară de realități alternative, călătorii în timp, probleme adolescentine, morții comunicând cu vii, „iepurele” Frank și un iminent sfârșit al lumii.
8. Minority Report (2002, r. Steven Spielberg)
Bazat pe o poveste scurtă a lui Philip K. Dick, Minority Report prezintă o ingenioasă confruntare între două concepte opuse: liberul arbitru și determinismul. Încă din primele scene, ne este pusă o întrebare cu implicații profunde: „Ce s-ar întâmpla dacă am putea prezice crimele înainte ca ele să fie comise?”. Răspunsul începe să se întrevadă în momentul în care șeful de poliție John Anderton (Tom Cruise) este acuzat de o astfel de viitoare crimă.
Spielberg îmbină cu virtuozitatea-i caracteristică elemente de science fiction, neo-noir, crime-drama și scene de acțiune ample. Minority Report rămâne unul dintre cele mai bune SF-uri ale regizorului american, alături de Jurassic Park (1993) și Close Encounters of the Third Kind (1977).
7. Predestination (2014, r. Spierig Brothers)
Puține filme reușesc să aducă în prim-plan paradoxurile călătoriilor în timp așa cum o face Predestination. Bazată pe povestea „All You Zombies” a lui Robert A. Heinlein, producția fraților Spierig prezintă transformarea lui John (Ethan Hawke) într-un„agent temporal perfect”.
E destul de dificil să scrii ceva coerent despre Predestination fără a da vreun spoiler. Putem adăuga doar că fiecare twist întinde cu impertinență corzile logicii, dar și că Sarah Snook joacă impecabil rolul „Mamei nemăritate”. Te lăsăm să afli singur semnificația numelui acestui personaj.
6. Interstellar (2014, r. Christopher Nolan)
Nu doar o dată Nolan și-a declarat admirația pentru Stanley Kubrick, iar nicăieri nu este această admirație mai evidentă decât în Interstellar. Însă chiar dacă filmul atrage adesea comparații cu 2001: A Space Odyssey, acestea sunt puțin nefondate deoarece, până la urmă, avem de a face cu povești diferite.
În timp ce Kubrick prezintă într-un mod cerebral saga Omului – de la stadiul de primată până la următorul pas al evoluției sale – Nolan spune o poveste mult mai emoționantă despre cum legăturile dintre oameni transcend barierele spațiului și ale timpului. Nu e de mirare că cei care se așteptau ca astronautul Cooper (Matthew McConaughey) să aibă o călătorie similară cu a lui Dave Bowman au fost dezamăgiți.
Ignorând comparațiile, Interstellar rămâne un spectacol de o anvergură copleșitoare, cu un final care păstrează teza lui Nolan intactă.
5. Blade Runner 2049 (2017, r. Denis Villeneuve)
E greu de spus dacă Blade Runner-ul lui Ridley Scott din 1982 avea cu adevărat nevoie de o continuare. Însă iată cum, într-o eră a sequel-urilor, remake-urilor și reboot-urilor mediocre, Blade Runner 2049 a reușit să întreacă toate așteptările… mai puțin pe cele legate de încasări.
Dar în ciuda performanței slabe la box office, puține îi pot fi reproșate viziunii lui Villeneuve. Filmul ne bombardează constant cu imagini grandioase, iar povestea din jurul blade runner-ului K (Ryan Gosling) este poate chiar mai tragică decât cea a lui Rick Deckard (Harrison Ford).
4. Eternal Sunshine of the Spotless Mind (2004, r. Michel Gondry)
Combinație între SF halucinant și romance sfâșietor, Eternal Sunshine of the Spotless Mind nu ne poartă în imensitatea spațiului sau în vreun viitor distopic, ci în străfundul minții umane. Pentru a putea să uite complet de relația lor, atât Joel (Jim Carrey) cât și Clementine (Kate Winslet) apelează la o metodă inovatoare de ștergere a unei singure persoane din memorie.
În stilul său inconfundabil, scenaristul Charlie Kaufman navighează periculos de aproape de limitele imaginației, iar Jim Carrey joacă un rol tulburător de serios. Eternal Sunshine of the Spotless Mind spune o poveste unică și, pe bună dreptate, va fi mereu considerat unul dintre cele mai bune filme ale secolului 21.
3. WALL-E (2008, r. Andrew Stanton)
E ușor ca, atunci când alcătuiești o listă de SF-uri serioase și provocatoare din punct de vedere intelectual, să treci cu vederea această bine-cunoscută animație Pixar. Însă hai să luăm în considerare tot ce se află în pachetul WALL-E, pe lângă povestea de dragoste improbabilă dintre doi roboței.
În WALL-E, oamenii au abandonat Pământul munților de gunoaie și s-au retras pe o uriașă arcă în spațiu. Acolo s-au dedat consumerismului extrem și s-au îngrășat atât de tare încât au ajuns să nu mai poată merge pe propriile picioare.
Am exagera dacă am numi WALL-E un film distopic, însă această predicție despre viitorul umanității este una cât se poate de sumbră. Iar faptul că toată povestea este îmbrăcată într-o superbă animație colorată și spusă cu mult umor doar atestă geniul creativ al lui Andrew Stanton.
2. Arrival (2016, r. Denis Villeneuve)
Povestea primului contact a fost și va fi spusă din nou și din nou, probabil până în momentul în care evenimentul major chiar se va întâmpla. Până atunci, Arrival rămâne unul dintre cele mai bune filme pe acest subiect, deoarece pune o întrebare extrem de importantă: „Cum o să fim noi în stare să comunicăm cu extratereștrii?”
Răspunsul încearcă să îl afle lingvista Louise Banks (Amy Adams), însă odată cu descifrarea limbajului bizarelor ființe intergalactice, ne este prezentată într-un mod cât se poate de plauzibil reacția omenirii (de la lideri politici la simpli cetățeni de pe diverse continente) la această vizită neașteptată.
Cronica imaginată de Arrival este una completă, deoarece detaliile puse pe ecran sunt cele cu adevărat importante. Iar o parte din meritul pentru această reușită revine și autorului Ted Chiang, pe a cărui poveste, „Story of Your Life”, filmul este bazat.
1. Children of Men (2006, r. Alfonso Cuarón)
Iată-ne ajunși și la locul 1. Nu a fost o decizie ușoară și, la o scurtă analiză a altor topuri similare, nici una foarte originală; însă este greu să găsești un SF făcut după anul 2000 care să fie mai profund, provocator și bine executat decât Children of Men al lui Alfonso Cuarón.
Povestea ne plasează în anul 2027, când toate femeile au rămas infertile, motiv pentru care lumea este învăluită în haos. Eroul nostru, Theo Faron (Clive Owen) asistă însă la un miracol atunci când descoperă o femeie însărcinată, în persoana refugiatei Kee (Clare-Hope Ashitey).
Viața lui Kee este amenințată atât de forțele guvernamentale cât și de activiști, așa că Theo își asumă (ezitant la început) misiunea de a o salva pe tânăra refugiată de ghearele ambelor facțiuni. Filmul este presărat atât cu scene de acțiune spectaculoase (cine ar putea uita celebra urmărire de mașină filmată dintr-un singur cadru), dar și cu personaje complexe ce împreună pictează un tablou aproape breugelian al decăderii rasei umane pe timp de criză.
Chiar dacă este poate cel mai sumbru film din topul nostru, Children of Men este un emoționant tur de forță cinematografic și merită să fie situat pe o treaptă înaltă în topurile tuturor cinefililor iubitori de SF.
Sperăm că ți-a plăcut incursiunea noastră printre filmele science fiction post-2000. Dacă nu ai găsit preferatul tău în acest top, ține minte că am avut la dispoziție doar 20 de poziții. Și rămâi cu ochii pe marile ecrane, căci fiecare an al secolul 21 aduce odată cu el concurenți serioși pentru poziții în top.
Sursă foto: Shutterstock.com
