Pentru copii, sportul este una dintre cele mai bune metode de dezvoltare fizică și psihică. Avantajele sportului sunt numeroase. În funcție de sportul practicat, copilul poate deprinde o serie de calități ce-l vor ajuta cu siguranță în viață.

  • Abilități de socializare. Sporturile precum fotbalul, baschetul, handbalul, rugby-ul îl vor ajuta să învețe mai multe despre spiritul de echipă, sentimentul de apartenență la un grup și îi vor da posibilitatea de a-și mări cercul de prieteni.
  • Disciplina. Este una dintre calitățile de bază, necesare oricărui sportiv. Disciplina poate fi de ordin fizic, mentală sau de echipă. Fără voință, este greu să aibă rezultate în urma antrenamentelor repetate, iar disciplina îl poate ajuta nu doar să își facă un program bine pus la punct, ci mai ales să îl respecte, având un obiectiv clar, precum un anumit trofeu, sau poate un loc în campionat și tot așa. Totodată, disciplina copilului presupune și faptul că acesta va învăța mai bine să urmeze reguli, să accepte sfaturi sau ordine și să accepte deciziile colegilor de echipă sau ale antrenorilor.
  • Acceptarea. În sport, există învingători și învinși. La fel și în viață. Dar sportul îi poate învăța pe copii ce înseamnă fair-play și mai ales faptul că nu putem câștiga de fiecare dată. Un sport practicat îl poate face pe cel mic să înțeleagă că, uneori, se mai întâmplă să și pierdem, să învețe din asta și să se perfecționeze. Logic, nu este nimic rău în a vrea să fie competitiv, dar dacă se întâmplă să piardă un joc, o poate face cu sportivitate și decență.

Acestea sunt doar câteva dintre abilitățile pe care un copil le va deprinde. Ele depind, într-o bună măsură și de părinți, de modul în care îl îndrumă spre sportul preferat sau îl sprijină în a-și găsi un sport din care să facă o pasiune. Dar, pentru asta, părinții ar trebui să știe câteva lucruri de bază.

Majoritatea sporturilor necesită echipamentul adecvat

E în regulă ca la început, cei mici să descopere un sport fără să fie nevoie de altceva în afara unor haine lejere sau treninguri și încălțăminte de sport. Dar, pe măsură ce se perfecționează, copilul va avea nevoie și de echipament mai bun. Să luăm fotbalul, de exemplu. O minge și niște adidași sunt suficienți pentru primele ore de antrenament. Pe măsură ce antrenamentele avansează, va fi însă nevoie de o pereche de adidasi pentru fotbal sau de tricouri în care să nu transpire. Jambierele, protecțiile pentru tibie, mănuși de portar sunt alte elemente ale echipamentului ce vor intra pe lista de cumpărături. 

Unele sporturi sunt mai scumpe ca altele, practicarea lor putând necesita, de la caz la caz, investiții serioase. La acestea se pot adăuga și costuri pentru cantonamente, deplasări și altele. Printre cele mai scumpe sporturi se numără: hocheiul, schiul, tenisul sau călăria. La celălalt pol se regăsesc sporturi foarte accesibile, precum fotbalul, baschetul, înotul, gimnastica sau atletismul.

Nu fi părintele-antrenor

Cu toții am vrea ca odrasla noastră să fie cea mai bună. Statisticile spun altceva. Și totuși, mulți părinți își împing copiii aproape de limite, uneori insistând în mod greșit ca cel mic să practice un sport către care nu are niciun fel de înclinație și pe care îl va urî, cel mai probabil. Astfel de părinți uită că sportul trebuie să fie întotdeauna distractiv pentru cei mici. Altfel, vor fugi de antrenamente cu prima ocazie. 

O altă categorie de părinți este cea a ”antrenorilor”. Ei știu mai bine, uneori chiar și decât antrenorii, ce indicații să dea copilului, cum să joace echipa, ce tactici vor duce la victorie, de ce antrenamente e nevoie și cât de des să fie făcute acestea. Tot ei vor fi primii care să-l tragă pe antrenor la răspundere sau să-i pună la îndoială metodele. Efectul cel mai probabil va fi că cel mic se va simți stingher și izolat de restul copiilor.

Nu fi părintele-suporter

E în regulă să te entuziasmezi la un meci sau joc al copilului tău. E în regulă să-l susții pe cel mic cât poți de bine. Dar eforturile tale trebuie să aibă niște limite. Nu fi părintele care strigă cel mai tare din tribune sau care contestă deciziile unui oficial sau arbitru. Chiar dacă un meci e pierdut, nu certa pe nimeni și nu trage pe nimeni la răspundere. Și, în niciun caz, nu te apuca să faci scandal în tribună. Am menționat și că e complet interzis să-ți scape vreo înjurătură la meciurile celor mici? În caz contrar, nu vei face altceva decât să-i distrugi concentrarea copilului, să-l faci să se simtă vinovat și rușinat.

Sursa foto: Shutterstock

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*
*