Ce îi sfătuiesc degustătorii de vin pe viitorii colecționari.
România deține cel mai mare număr de podgorii din Uniunea Europeană (855.000 de zone individuale), însă ca suprafață, este devansată de Spania, Franța, Italia și Portugalia. Asta ne arată un raport Eurostat din aprilie 2017, cu toate că datele fac referire la anul 2015. În ciuda acestor cifre și a tradiției viticole pe care o are țara noastră, nu toți românii știu să deosebească un vin bun de unul slab, dincolo de câteva criterii aflate la îndemână: gustul, prețul și tradiția producătorului.
Când vine vorba despre gust, prima impresie ar putea sa nu fie, însă, cea mai bună. Este motivul pentru care degustarea vinului – care te trece, de fapt, prin trei dintre cele cinci simțuri (văz, miros, gust) – este considerată o adevărată artă, cu toate că specialiștii – degustători autorizați, oenologi, somelieri și critici de vin – sunt dispuși să împărtășească din secretele lor “profanilor”.
De ce ai vrea să cunoști aceste secrete? Să zicem că îți dorești propria colecție de vinuri și nu știi care ar fi primii pași. Nu este nimic neobișnuit: în drumurile lor prin Franța sau Italia, turiștii vizitează adesea și cele mai cunoscute crame (după cum, în Belgia, se fac opriri la abațiile unde, de sute de ani, călugării produc cea mai bună bere) și, cuceriți de poveștile pe care la află la fața locului, se întorc acasă cu câteva sticle (mai corect spus, butelii cu vin, după cum ne atrag atenția specialiștii) hotărâți să își înceapă, astfel, propria colecție.
O experiență similară poți avea și în Statele Unite. În Napa Valley, regiune unde se produc unele dintre cele mai apreciate vinuri, producătorii acordă turismului viticol o la fel de mare atenție precum procesului de vinificație: oaspeții sunt întâmpinați în încăperi destinate degustării vinului, au la dispoziție trasee pentru bicicliști, pentru a se deplasa de la o fermă, la alta, pot vizita galerii de artă și, la final, pleacă convinși că a sosit timpul să își construiască propria cramă.
Am face asta și în România, dacă am avea parte de aceeași infrastructură ca în țările de mai sus. Dacă ne dorim, totuși, propria colecție de vinuri, poate că o idee mai bună este să stăm de vorbă, mai întâi, cu adevărații cunoscători, care ne pot spune cum recunoaștem un vin bun, care sunt condițiile de păstrare a vinurilor învechite și cum se realizează o degustare ca la carte.
Am stat de vorbă cu domnul Robert Băicoianu, degustător autorizat, membru ADAR (Asociația Degustătorilor Autorizați din România) și unul dintre specialiștii implicați în organizarea concursului anual Povești cu vinuri românești, care premiază cele mai bune vinuri produse de viticultorii români mici și mijlocii, și iată ce am aflat despre cum poate fi creată o colecție de vinuri, de către cei care nu sunt specialiști în domeniu.
1. Ai făcut rost de câteva butelii cu vin pe care orice colecționar și le-ar dori. Ce faci cu ele? Foarte importante sunt condițiile de păstrare, ne spune specialistul. “Vinul are nevoie de liniște. În zonă nu trebuie să existe vibrații și vorbim aici inclusiv despre cele generate de existența, în apropiere, a unei linii de tramvai”. De asemenea, chiar dacă există o fereastră în încăpere, este la fel de important ca buteliile cu vin să fie ferite de razele soarelui: “Vinul este un organism viu; conține drojdii care, la temperaturi ridicate, se trezesc la viață, iar ceea ce urmează este o refermentare”. Vinul devine tulbure, acru și apar probleme cu dopul, care poate permite oxigenului să pătrundă în masa vinului.
În spațiul în care păstrezi vinul trebuie să asiguri, de asemenea, o temperatură constantă, dar și o bună ventilație, în așa fel încât să nu ai probleme nici cu umiditatea.
2. Dacă ești în căutarea unui vin de colecție, anul de producție este principalul criteriu de selecție. Află care sunt anii de vinotecă (millésime, în limbaj de specialitate), când producția are potențial pentru învechire, pentru că nu toate vinurile pot fi păstrate, chiar dacă le recomandă numele și tradiția producătorului. De exemplu, specialiștii cred că 2017 fost un astfel de an.
3. Zona viticolă și tradiția producătorului sunt la fel de importante. Dintre vinurile românești valoroase, care își pot face loc într-o colecție, trebuie amintite Tămâioasa Românească, Feteasca Albă, Feteasca Regală, Busuioaca de Bohotin, Negru de Drăgășani și Feteasca Neagră. Există însă și multe soiuri de struguri valoroase pe care nu le regăsim astăzi în plantații sau care nu sunt vinificate.
4. Vinurile dulci și demidulci se păstrează mai multă vreme și evoluează mai frumos decât vinurile seci și sunt, deci, mai des întâlnite în vinotecă. O evoluție mai bună au și vinurile roșii, comparativ cu cele albe, dar și vinurile baricate (păstrate în butoaie de lemn). Explicația constă în faptul că zaharurile și taninurile ajută la învechire.
5. Vinul vechi nu este întotdeauna mai bun. “Vinul evoluează precum omul: trece prin fazele de creștere, învechire, după care urmează o curbă descendentă”, ne spune Robert Băicoianu. “Doar unele vinuri pot fi învechite, dar chiar și așa, după 20-30 de ani, apare declinul, așa că nu întotdeauna un vin vechi este un vin mai bun”.
Sursa foto: Shutterstock.com
