Am lăsat deoparte pentru 7 zile pachetul de ţigări ca să testez pe propria piele ce mare şmecherie este cu dispozitivul IQOS şi de ce este el o alternativă acceptabilă la ţigările clasice.

Ziua 1 – Miercuri – Zi de acomodare
Ziua 2 – Joi – La birou, printre colegi
Ziua 3 – Vineri – În oraș cu băieții
Ziua 4 – Sâmbătă – La restaurant, cu socrii
Ziua 5 – Duminică – Treburi casnice
Ziua 6 – Luni – Seară de filme la domiciliu
Ziua 7 – Marți – Ziua testului final
Concluzii la finalul celor 7 zile

Fumez din anul I de facultate. La începuturi fumam cu doi colegi de grupă în spatele facultății, în ruinele părăsite ale unei fabrici de alcool. Era pitoresc, fumam More şi Kim. Apoi ăştia doi s-au lăsat, în timp ce eu am continuat să fumez. Sunt aproape 17 de ani de atunci şi uneori chiar simt nevoia să am un cuvânt mai greu de spus în relaţia asta complicată cu tutunul.

Nu am fost niciodată fidel, am trecut periodic de la un brand la altul şi chiar am avut câteva încercări dramatice de a renunţa la fumat. Poate de-asta mi-am și dorit să testez timp de o săptămână dispozitivul IQOS: am vrut să văd cum se simte şi ce înseamnă, pentru un fumător cu ştate vechi, trecerea la IQOS.

Evident, pe parcursul unei săptămâni s-au întâmplat multe lucruri, majoritatea neplăcute.

De exemplu, nu a trecut o zi fără să rămân fără baterie fix când aveam mai multă nevoie de ea. Am schimbat apoi mai multe tipuri de HEETS, pentru că nu voiam să mă atașez de unul singur. Într-o altă zi am stricat lamela unui dispozitiv, pentru că am îndesat aiurea un HEETS, aşa că am fost nevoit să îl schimb cu totul.

Şi încă un lucru foarte important: Nu a fost prima oară când am folosit un IQOS: am mai pufăit de la colegi, ca să văd cum este şi ce gust are. Plus că, înainte să încep perioada de probă am citit de câteva ori cum funcționează IQOS, chiar pe site-ul lor.

Poate şi de asta am fost aproape convins încă de la început că experienţa n-are cum să fie o dezamăgire uriașă. Dar hai să vă povestesc exact prin ce-am trecut.

Ziua 1 – Miercuri – Zi de acomodare

„Dragă, ascunde tu astea pe unde-oi ști și să nu mi le dai înapoi nici dacă te rog în genunchi și cu lacrimi în ochi.”

În fraza de mai sus, „dragă” este jumătatea mea mai bună, iar „astea” e pachetul de țigări clasice la care am renunțat ca să pot testa IQOS în condiții optime.

Primul lucru pe care l-am făcut în prima zi, imediat ce m-am dezmeticit din somn, a fost să-mi iau măsuri de precauţie pentru reuşita experimentului. I-am predat soției pachetul de ţigări clasice şi i-am cerut imperativ să-l ascundă bine şi să nu-l scoată la aer în nicio circumstanţă. Mă cunoaşte bine şi ştie că cedez foarte repede ispitelor, aşa că a rezolvat simplu toată situaţia: l-a aruncat la coş.

Primul HEETS l-am fumat pe balcon, la cafea, cu ochii pierduţi pe cer.

Nu era prima oară când foloseam dispozitivul IQOS. Pe acesta îl primisem de la colegii din redacție, cu dedicație pentru experiment, și totul a decurs perfect. Prima și prima dată când am încercat IQOS, însă, a fost un dezmăț al greșelilor. Am greșit încărcarea, am avut – bineînțeles – probleme cu fixarea HEETS în stilou.

De data asta, pe terasa mea, în locul în care fumam mereu țigări clasice, experienţa mi s-a părut una cu adevărat nouă. Poate şi pentru că eram mai conştient de toate senzaţiile şi aromele și, mai ales, știam ce așteptări am. Nu intru în detalii – fiecare experimentează IQOS într-un anumit fel, gustul e altul, aromele au alt efect.

Nu o să mint însă: imediat cum am încheiat experienţa am vrut să mai fixez încă un HEETS în dispozitiv. Obişnuit cu fumul de ţigară clasică, am avut senzaţia că… nu m-am săturat. parcă simţeam nevoia să reiau. Din păcate – sau din fericire, depinde cum priveşti lucrurile -, stiloul IQOS trebuia pus la încărcat, aşa că am profitat de ocazie să plec spre serviciu. Prima oară după multe zile, am reuşit chiar să ajung la timp.

Concluziile zilei

Ce am aflat astăzi despre experienţa IQOS:

  • IQOS are un gust diferit faţă de ţigările obişnuite şi s-ar putea să îţi ia ceva timp să te obişnuieşti cu el. Dar dacă te-ai obişnuit cu gustul cafelei şi cu cel al berii, nu ar trebui să fie probleme.
  • Ar fi trebuit să recitesc articolele despre modul în care se foloseşte corect IQOS, ca să nu pierd minute preţioase încercând să pufăi dintr-o rezervă Heets cu dispozitivul descărcat.
  • Când am ajuns acasă, la finalul primei zile în care am fumat IQOS, soţia a remarcat cu evidentă plăcere că hainele nu-mi mai miros a fum. Eu nu mi-am dat seama.

CITEȘTE ȘI:


Ziua 2 – Joi – La birou, printre colegi

„Ce faci, mă, iar stai cu pixul în gură?”

A fost prima reacție a lui Radu, colegul de birou enervant de sincer, când și-a făcut apariția a doua zi dimineață și m-a găsit tolănit în scaun și pufăind, aproape elegant, din IQOS-ul meu de test. În alte circumstanțe aș fi râs, dar e bine să nu faci poante înainte de cafeaua de dimineață.

La serviciu, ca și în viața de zi cu zi, lumea se împarte mereu în două mari categorii. Cei care vin cu mașina și cei care vin cu metroul. Cei care vor ketchup la cartofii prăjiți și cei care umblă cu muștarul în rucsac. Cei care muşcă dintr-o ciocolată şi cei care rup pătrăţele perfecte din ea. Cei care au nevoie de o singură alarmă dimineaţa şi cei care-şi setează 5-6 la diferenţe de 5 minute între ele.

Cei care fumează ies „la țigară”, cei care nu fumează ies „la aer”, iar grupurile rareori se amestecă. Cum m-am prezentat cu IQOS-ul la birou, primul lucru pe care l-am observat a fost că cei din grupul de nefumători nu mai fac un pas în spate când mă apropii să intru și eu în vorbă, ca un coleg sociabil și spiritual ce sunt. De parcă utilizarea unui dispozitiv IQOS nici nu s-ar încadra la fumat. Cum ar veni, un smartwatch nu e un ceas, e un gadget.

Un alt lucru care mi-a sărit în ochi a fost faptul că nu s-a scandalizat nimeni în momentul în care am pornit IQOS-ul în mijlocul biroului. Știam perfect ce fac şi la ce riscuri mă supun. Dar eram în  mijlocul unui experiment, şi am vrut să testez IQOS în toate ipostazele. Paradoxal, nu s-a întâmplat nimic.

Să nu credeți că sunt eu prea popular sau că ai mei colegi sunt prea toleranți. Cu toate astea, aș fi riscat mai mult, spre exemplu, dacă aș fi făcut fatala greșeală de-a deschide geamul fără să întreb; cu siguranță aş fi auzit voci bolborosind bătrânește câteva blesteme încheiate invariabil cu mult prea românescul „…că mă trage curentul!”.

Chiar dacă nu m-a taxat nimeni, a fost ultima dată când am fumat în birou. Nu simțeam ochi în ceafă, dar era ceva mai presus de rușine care m-a făcut să mă simt ca un fumător, chit că fără fum şi fără scrum.

Concluziile zilei

Ce am aflat astăzi despre experienţa IQOS:

  • Colegii de serviciu pot reacţiona diferit atunci când te văd cu un IQOS în locul unei ţigări obişnuite. Unii se apropie, alţii se uită cruciş. Ce e bine e faptul că poţi să alegi cu cine-ţi petreci pauza: cu fumătorii sau cu nefumătorii.
  • Când mă întâlnesc cu prieteni nefumători, nu mă mai simt stingher că fumez lângă ei şi nici nu mă simt obligat să părăsesc încăperea, ca să nu-i deranjez cu fumul de ţigară.
  • Un lucru neplăcut: dacă ai uitat să pui stiloul la încărcat după fiecare HEETS, te-ai ars: eşti în mare pericol să ratezi pauza de ţigară.

Ziua 3 – Vineri – În oraș cu băieții

„Tinere bavarez, facem și noi diseară o ieșire în viață?”

Ăsta e Nicu, unul dintre cei doi foarte buni prieteni de-ai mei, moldovean și fost coleg de facultate. Întâmplător, îmi este și naș, dar nu-mi place relația de subordonare pe care o implică acest cuvânt.

În bula noastră – că tot e un termen la modă -, ieșirea „în viață” înseamnă un singur lucru: un circuit turistic pe la terasele din Centrul Vechi, o ocazie bună să pierd câteva ore socializând și să mă întorc acasă cu capul plin de bere, cu buzunarul golit de bani şi cu hainele mirosind boem a tutun.

Pentru că voiam oricum să încerc IQOS în toate ipostazele sociale, am profitat de ocazia oferită de amicul meu și m-am înscris și eu la turul teraselor. Însă, dacă veți fi vreodată în aceeași situație, nu uitați să alimentați încărcătorul portabil înaintea ieșirii. Cunosc eu pe cineva, nu dau nume, care a fost nevoit să facă ochi dulci unei chelnerițe numai ca să-l lase să-și încarce IQOS-ul.

În rest, toată seara a decurs ca pe roate. Am ales o berărie cu ștaif pentru prima oprire, m-am interesat ce politică au ei legată de dispozitivele IQOS – erau permise în interior -, am cerut una blondă nefiltrată și, bineînțeles, am început o experiență IQOS, că doar (și) de asta eram acolo.

A fost prima dată când am văzut cu adevărat ce libertate îți poate oferi un dispozitiv IQOS. Amicii mei făceau rondul din 10 în 10 minute afară, la țigară. Eu nu eram nevoit să ies, (şi chiar îmi plăcea privilegiul ăsta), dar am mers de câteva ori cu ei doar ca să nu se simtă excluși.

Ultimele două dăți am renunțat pentru că începuse o ploaie măruntă cu tunete și fulgere care-mi doream să se transforme într-o rupere de nori, doar ca să le pot servi o replică ironică despre cât de comod stau eu la masă, pufăind din IQOS.

Concluziile zilei

Ce am aflat astăzi despre experienţa IQOS:

  • NU UITA să-ţi încarci întotdeauna încărcătorul portabil IQOS. Mai ales când ieşi în oraş cu prietenii. Nu peste tot dai peste chelnerițe empatice.
  • Spre deosebire de amicii mei, nu am fost nevoit să ies afară în ploaie ca să fumez.
  • Tot spre deosebire de amicii mei, am rămas singur la masă câtă vreme ei au ieşit la aer şi la o ţigară clasică.

Ziua 4 – Sâmbătă – La restaurant, cu socrii

„Te doare capul? Sper că n-ai uitat că astăzi ne vedem la restaurant cu părinții mei. Să faci cumva să te pui pe picioare.”

Abia făcusem ochi în dimineața de sâmbătă, când m-a luat în primire jumătatea mea. Nu eram mahmur, pentru că nu mi-am dat în petec la berărie dar…

…avea dreptate: uitasem de întâlnirea cu socrii. Așa reacționează unii oameni, bagă sub preșul minții lucrurile care nu le fac prea mare plăcere. Să nu înțelegeți greșit, nu am nimic cu socrii, dar am mereu senzația că mă analizează din picioare până-n cap, ca Schwarzenneger în Terminator. Abia când mi-a trecut imaginea asta prin cap mi-am dat seama de oportunitatea pe care vizita asta o arunca în calea experimentului meu.

La ora stabilită eram în restaurant, ras, tuns, frezat, zâmbitor și cu IQOS la purtător. De data asta nu am mai întrebat dacă pot să-l folosesc în restaurant, am preferat să mă bazez pe bunul meu simț legendar și să țin cont că oamenii mai și mănâncă pe lângă mine.

Bunele mele intenţii au fost, bineînţeles, greşit înţelese de tata socru, care m-a luat la rost. Că de ce tot ies din sfert în sfert de oră afară, cum adică fumez, păi unde e pachetul de ţigări, ce fac, cer la alţii? Mi-a luat ceva până să-i explic cu succes că nu-mi trebuie ţigări, eu am IQOS.

„Succes” e un termen relativ: pe parcursul serii a tot aruncat priviri cercetătoare către dispozitiv și m-a bombardat cu întrebări care mai de care mai suspecte. Soluția: am stat mai mult pe afară.

Fiind deja în a patra zi, mă obișnuisem cu dispozitivul și eram deja sincronizat cu felul lui de a funcționa: cele 14 fumuri sau șase minute cât durează o experiență deveniseră suficiente. De data asta a fost însă rândul meu să stau de pază afară, la intrarea în restaurant. S-a dovedit o ocazie bună să mai intru în vorbă cu alții ca mine și să mă umflu în pene în fața fumătorilor de țigări clasice: un dispozitiv IQOS va atrage întotdeauna privirile altora.

Concluziile zilei

Ce am aflat astăzi despre experienţa IQOS:

  • Dacă ieri mi-am permis să folosesc IQOS în berărie, astăzi m-am abţinut să repet gestul în restaurant, la masă cu socrul meu. E chestie de preferinţe, până la urmă. Şi de respect.
  • Am tras concluzia că fumez mai puţin. Odată ce m-am obişnuit cu durata unei experienţe IQOS, am început să le răresc. Teoretic, asta înseamnă economie la bugetul familiei.
  • Dacă tot am ieşit afară să folosesc IQOS, dispozitivul m-a salvat de câteva minute plictisitoare: a fost subiect de discuţie pentru mine şi alţi fumători care băteau pasul pe loc în zona de fumat. Plus că m-a conectat într-un fel neaşteptat cu socrul vigilent.

Ziua 5 – Duminică – Treburi casnice

„Duci și tu gunoiul? Că s-a strâns cam mult.”

Replica asta mi-a stricat dimineața de duminică fix înaintea unui IQOS. Nu vă gândiți că sunt un leneș. Bine, sunt o persoană comodă, e drept, dar până la leneveală mai este cale lungă. Duceam gunoiul și fără o invitație specială de la soția mea.

„Gunoiul” însă nu era o simplă pungă de gunoi, așa cum au mai toți oamenii care nu fac risipă: erau două. Și patru cutii de carton dintr-acelea pentru colete. Și încă vreo câteva peturi și bidoane de plastic. Și, parafrazând o vorbă neaoș românească, legile lui Murphy nu bat cu parul.

Pentru că liftul nu mergea, am coborât pe scări. De obicei, când duceam gunoiul îmi luam și pachetul de țigări cu mine. De data asta am luat IQOS-ul și l-am deschis încă de pe drum, pentru că nu știi cu cine ai ocazia să mai socializezi pe drum.

Până în fața blocului, însă, m-au mâncat sfinții. Doamna în vârstă – ca să folosesc un eufemism – de la etajul 6 își uda grădina botanică din fața ușii și a luat o pauză doar ca să-mi ureze de bine („Măi băiatule, măi! Nu ai voie pe scară! Nu mai fuma, așa te-a învățat părinții tăi?!”). Vecina tinerică de la 4 mi-a aruncat un „Și tocmai voiam să-ți cer o brichetă”, iar un alt vecin a rămas stupefiat în urma mea, cu ochii la ledul IQOS.

Afară nu am stat prea mult: parcarea era pustie, ploua, așa că am pufăit un HEETS înghesuit într-un colț la intrare și m-am întors înapoi în casă. Am descoperit cu surprindere că nu-mi mai scuip plămânii după câteva etaje urcate pe scări. Mi-ar fi plăcut să spun că asta se datorează IQOS și absenței fumului, dar sunt un tip sceptic și prefer să cred că am început să revin la forma fizică din tinerețe.

Concluziile zilei

Ce am aflat astăzi despre experienţa IQOS:

  • Am reuşit să urc 11 etaje fără să leşin pe scări şi fără să cad lat odată ajuns în casă. Se poate să fie şi efectul IQOS, dar aş prefera să mai aştept înainte să trag concluzii radicale.
  • Pentru prima oară în ultimii 10 ani, am fumat pe scara blocului. În afara privirilor dezaprobatoare ale vecinilor, alt rău n-am făcut. În alte circumstanţe, un astfel de gest sfidător s-ar fi putut încheia cu o penalizare la întreţinere.
  • Încă un lucru deranjant: spre deosebire de ţigările clasice, IQOS poate dura șase minute sau 14 fumuri. Dacă te-ai luat cu gândurile, fii sigur că te vei trezi cu experienţa încheiată înainte să te bucuri de ea.

Ziua 6 – Luni – Seară de filme la domiciliu

„Comedie romantică, dramă sau animație?”

Atunci când stabilești cu jumătatea ta să petreceți seara de luni la TV, cu abonamentul la Netflix plătit și un bol plin moț cu popcorn, e bine să știi din timp ce film vrei să vezi. Pentru mine, a fost încă o ocazie bună să testez IQOS, de data asta de pe canapea.

Orele petrecute la serviciu au trecut ușor. Bineînțeles că am tras chiulul și am rămas în urmă, dar era luni – timp berechet să recuperez. Printre cele mai notabile momente ale zilei a fost unul de panică. Pentru că nu mai funcționa dispozitivul IQOS, am fost la un pas să accept o țigară obișnuită.

S-a dovedit totuși că nu era o defecțiune majoră, ci rămăsese blocată o bucată de tutun în capacul stiloului. Nu ar fi trebuit să se întâmple asta, dar cum nu prea le am cu ţinerea de minte şi sunt fanul culcatului pe o ureche, am uitat că trebuie să curăţ dispozitivul periodic, dacă nu chiar zilnic.

Nu vreau să mă laud, dar am reușit să bifez aproape toate nefăcutele în cazul IQOS:

  • Am uitat să îl curăț periodic
  • Am uitat să încarc holderul după fiecare utilizare
  • Am uitat să pun la încărcat încărcătorul portabil

Comedia romantică – bineînţeles că la aşa ceva ne-am uitat, nu ştiu de ce aveaţi dubii – a fost amuzantă, lacrimogenă şi cu happy-end. Poate şi din aceste cauze am simţit nevoia să fumez mai mult. Noroc cu IQOS: unul dintre lucrurile care pe mine m-au nemulţumit la început – faptul că stiloul trebuie încărcat după fiecare utilizare – mi-a fost de folos acum să nu pufăi Heets după Heets.

E şi o parte bună la toată această experienţă cinefilă: am utilizat IQOS, din nou, în casă, iar soţia nu m-a boscorodit că prind perdelele miros de fum. Pe de altă parte, nu am mai reuşit să fac cerculeţe de fum cu care să sperii pisica, aşa că orice parte bună are şi un revers.

Concluziile zilei

  • Poate cea mai mare victorie a acestei zile pline de romantism şi de comedie a fost faptul că nu am îmbâcsit livingul şi perdelele de fum. Ar fi fost o ocazie bună să văd ce înseamnă cu adevărat să dorm pe preş.
  • Lăsând autoironia la o parte, pe lângă perdele am răsuflat şi eu mai uşurat: n-am lăsat scrum în urmă, nu am rămas cu un gust neplăcut în gură şi-am putut s-o iau pe soţie pe după gât fără să strâmbe din nas.

Ziua 7 – Marți – Ziua testului final

„Pst, colega. Dă-mi și mie o țigară de-aia de-a ta.”

Așteptam încă din prima zi să arunc replica de mai sus. Îmi aparține și abia așteptam să o adresez cuiva. Astăzi a fost ultima din cele șapte zile pe care le-am dedicat testării IQOS și nu se putea încheia altfel decât cu o țigară clasică.

Colega a ignorat elegant „pst”-ul, mi-a oferit țigara cerută fără prea multe discuții și apoi m-a lăsat într-ale mele. Mă așteptam să rămână curioasă lângă mine sau chiar să-i cheme și pe alți colegi să fie martori la testul final al micii mele experiențe IQOS.

Nu a venit nimeni să asiste, așa că va trebui să mă credeți pe cuvânt când o să vă spun că am tras trei fumuri și apoi am stins țigara total lipsit de eleganță, într-o glastră de flori. Nu că m-a deranjat gustul neplăcut de tutun ars cu aromă de benzină – nu am gustat niciodată benzina, dar am o imaginație bogată. Nu m-a deranjat nici senzația de fierbinte pe limbă.

M-a deranjat, în schimb, faptul că un nor de fum și-a făcut loc mișelește între ochii și lentilele ochelarilor mei și nu m-a părăsit până când nu mi-am dat ochelarii jos, ca să-mi șterg lacrimile. Cred că am devenit un sensibil.

Sincer să fiu, lucrul care mi-a lipsit cel mai mult în toate aceste zile a fost gestul. Nu gustul, gestul. Probabil dacă producătorul IQOS ar găsi o cale să dezvolte un dispozitiv mai subțire și mai apropiat de forma cu care mulți fumători sunt obișnuiți, gestul nu ar mai fi o problemă. Dar așa am simțit lipsa unei țigări clasice între cele două degete de la mâna dreaptă.

Cu timpul însă o să scap de el, așa cum am scăpat și de ticul de a-mi face codițe în barbă.

Concluzii la finalul celor 7 zile în care am testat IQOS

Unul dintre lucrurile pe care mi le-am asumat la începutul acestui experiment a fost faptul că nu o să fiu deloc obiectiv. Nu am făcut un studiu de piață, nu sunt câinele de pază al democrației și nici al consumatorilor, așa că tot ce-am povestit sunt doar părerile mele despre dispozitivul IQOS, așa cum l-am perceput în toate acele situații prezentate mai sus.

În concluzie, am de spus următoarele lucruri, într-o ordine aleatorie, și cu bune, și cu rele:

  • E stresant să stai mereu cu teama că nu ai încărcătorul mobil încărcat. Și nu e deloc amuzant să te rogi de-o chelneriță care nu-și mai vede capul de comenzi să îți dea și ție o priză unde să pui dispozitivul la încărcat.
  • Odată ce ai prins șmecheria cu bateria, e mult mai simplu. O să utilizezi IQOS ca un mecanism complex, elvețian, la ore fixe.
  • Dacă nu ești obișnuit cu gustul și cu aromele IQOS, nu te speria. Nu erai obișnuit nici cu cafeaua, nici cu tutunul ars din țigările clasice.
  • Fii pregătit să răspunzi la întrebări atunci când scoți un IQOS printre necunoscuți. Cea mai frecventă întrebare? „Ce gust are?”, la egalitate cu „Cât te ține bateria?”.
  • Curăță dispozitivul IQOS cât mai des, ideal ar fi o dată pe zi. Dacă ai aruncat ghidul utilizatorului, poți citi pe site-ul lor cum se curăță dispozitivul IQOS.
  • S-ar putea să resimți primele pufuri, mai ales dacă erai învățat cu țigările clasice și cu fumul de tutun ars. Nu te speria, organismul se obișnuiește.
  • Te vei simți uneori vinovat pentru că nu ești obligat să ieși dintr-o încăpere atunci când pornești IQOS-ul, așa cum fac ceilalți fumători. Treci peste vinovăție, nu-și are rostul.
  • Dacă ești într-un restaurant, ține totuși cont de ceilalți din jurul tău. IQOS nu scoate fum ca o țigară normală, dar unii oameni nu fac nicio diferență între una și alta.
  • Nu te mai îndopa non-stop cu gumă de mestecat (are efect laxativ, așa scrie pe ambalaj) și sărută-ți partenerul sau partenera mai des. IQOS nu-ți încarcă respirația.
  • Trimite-ți prietenii fumători pe balcon atunci când vin în vizită, tu poți rămâne în casă. Perdelele nu vor avea de suferit și, prin extensie, nici tu.
  • Sunt suficiente câteva zile de pauză ca să simți cât de neplăcute sunt gustul și mirosul unei țigări clasice.

Astea fiind spuse, eu nu o să vă spun ce o să fac eu, personal, de-acum înainte, legat de IQOS şi de ţigările normale. Asta e o concluzie pe care o trage fiecare în parte. Cel mai bine ar fi dacă ar face-o în urma unor experienţe personale.

Eu trag cortina şi ne citim la următorul experiment interesant pe care o să am ocazia să-l fac. Până la urmă, experimentele sunt singura cale prin care ajungem să avem păreri proprii, concrete, despre lucrurile care ne înconjoară, fie ele un gadget, un dispozitiv IQOS, o călătorie într-un loc inedit sau un fel de mâncare exotic.

Sursa foto: Shutterstock

1 comment
  1. Foarte util acest experiment! Imi place ca esti la obiect, imi place stilul tau de a povesti! Sincer, m-ai convins sa testez si eu acest device! Multa sanatate!!!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*
*

Moda